Sfântul Cuvios Macarie Egipteanul
A fost unul dintre marii pustnici ai Egiptului, ucenic al Sfântului Antonie cel Mare, vestit pentru asceza, smerenia și darurile sale duhovnicești. Este cinstit ca întemeietor al vieții monahale de tip semieremitic din pustiul Scetis.
„Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”Matei 5, 8
Viața
Sfântul Macarie s-a născut în Egiptul de Jos, într-o familie creștină. A fost căsătorit pentru scurtă vreme, apoi a rămas văduv și și-a împărțit averea săracilor, alegând viața monahală. A găsit un bătrân în pustie, de la care a învățat veghea, postul, rugăciunea și lucrul mâinilor.
A viețuit cu multă asprime, mai întâi într-o colibă, apoi în pustiul Scetis, unde a dus ani întregi o viață de nevoință. A fost vizitat de Sfântul Antonie cel Mare, care l-a întărit în rânduiala monahicească, iar mai târziu a fost hirotonit preot. Faima sfințeniei sale a adunat în jurul lui ucenici, iar viața lor era una de tip semieremitic: chilii apropiate, întâlnire la Liturghie sâmbăta și duminica.
Citește toată viața ▾
Tradiția spune că a fost încercat de oameni printr-o acuzație nedreaptă, pe care a primit-o cu tăcere și smerenie. Mai târziu, a fost alungat împreună cu Macarie Alexandrinul în timpul unei persecuții și, în exil, rugăciunea lor a adus vindecare fiicei unui preot păgân, iar locuitorii insulei s-au întors de la idolatrie. S-a săvârșit din viață în anul 391, înconjurat de ucenici, iar moaștele sale se păstrează astăzi în Mănăstirea Sfântului Macarie cel Mare din pustiul Scetis.
Mănăstirea Sfântului Macarie cel Mare din pustiul Scetis, Egipt
Pomeniți în aceeași zi
Textul e scris de echipa Duhovnic pe baza calendarului ortodox și a surselor: Wikipedia (ro) (CC BY-SA).
