Sfântul Ierarh Marcu, mitropolitul Efesului
Mare apărător al Ortodoxiei la Sinodul de la Ferrara-Florența, Sfântul Marcu a rămas neclintit în mărturisirea credinței răsăritene. A fost cinstit pentru statornicia sa împotriva unirii cu Roma, pentru apărarea Crezului neschimbat și a învățăturii despre Duhul Sfânt.
„Voi sunteți lumina lumii.”Matei 5, 14
Viața
Sfântul Marcu, cunoscut și ca Manuel Evghenikos, s-a născut la Constantinopol și a primit o aleasă educație, deprinzând cartea de la tatăl său, apoi de la dascăli vestiți ai vremii. A fost profesor la Școala Patriarhală din Constantinopol, iar mai târziu s-a călugărit într-o mănăstire din Nicomidia, alegând viața rugăciunii și a nevoinței.
După ce a fost silit să părăsească mănăstirea din cauza turcilor, s-a retras la mănăstirea Sfântul Gheorghe din Mangana, unde a studiat scrierile Sfinților Părinți și a alcătuit scrieri despre învățătura Sfântului Grigorie Palama. Împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul l-a înduplecat să primească hirotonia în treapta de mitropolit al Efesului.
Citește toată viața ▾
La Sinodul de la Ferrara-Florența, Marcu s-a arătat de la început un puternic apărător al credinței ortodoxe, împotrivindu-se doctrinei latine și în special adaosului Filioque. A purtat dezbateri cu teologii apuseni și a refuzat să semneze actul unirii, rămânând singurul episcop răsăritean care a făcut aceasta.
Prin acest gest, a devenit conducător al opoziției ortodoxe față de unirea de la Florența și a dobândit mare cinste în rândul creștinilor bizantini. După întoarcerea la Constantinopol, a fost întâmpinat ca apărător al credinței și a fost mai apoi închis pe insula Lemnos pentru doi ani, din pricina atitudinii sale împotriva unirii.
A trecut la Domnul în pace, în anul 1444, după o boală grea, lăsând ucenicilor și celor de după el o puternică pildă de statornicie în dreapta credință.
Pomeniți în aceeași zi
Textul e scris de echipa Duhovnic pe baza calendarului ortodox și a surselor: Wikipedia (ro) (CC BY-SA).
