Sfântul Cuvios Macarie cel Mare
Cuviosul Macarie cel Mare a fost unul dintre marii părinți ai pustiei egiptene, ucenic al Sfântului Antonie cel Mare și întemeietor de viață monahală în Sket. Este cinstit pentru asceza lui aspră, pentru înțelepciunea duhovnicească și pentru darurile de vindecare și înainte-vedere.
„Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”Matei 5, 8
Viața
Sfântul Macarie s-a născut în Egiptul de Jos, într-o familie de creștini. De tânăr a fost cunoscut pentru înțelepciunea sa, iar după ce a rămas văduv și și-a împărțit averea săracilor, a părăsit lumea și s-a retras la un bătrân nevoitor din pustie, de la care a învățat trezvia, postul, rugăciunea și meșteșugul coșurilor.
A viețuit apoi în asceză aspră, mai întâi într-o colibă, apoi în pustiul Scetis, după ce a fost silit să se mute din cauza tulburărilor aduse de oameni. Tradiția spune că a răbdat pe nedrept o acuzație grea fără să se apere, arătând multă smerenie. Pentru acest fel de viețuire, localnicii au ajuns să-l socotească om sfânt.
Citește toată viața ▾
În pustie a trăit vreme îndelungată și l-a vizitat pe Sfântul Antonie cel Mare, care l-a întărit în nevoința monahală. Mai târziu a fost hirotonit preot și a condus o comunitate de monahi rânduită în chip semieremitic, cu chilie pentru fiecare și cu întâlnire comună la slujbă în zilele de sărbătoare.
Tradiția îi atribuie daruri duhovnicești înalte: vindecarea bolnavilor, alungarea demonilor și înainte-vederea, precum și scrieri ascetice de mare preț, între care Omiliile duhovnicești. A fost trimis pentru scurtă vreme în exil împreună cu Macarie Alexandrinul, iar întoarcerea lor a fost prilej de bucurie pentru monahii din pustie. A murit în anul 391, înconjurat de ucenici.
Moaștele sale se află astăzi în Mănăstirea Sfântului Macarie cel Mare din pustiul Sket, Egipt.
Pomeniți în aceeași zi
Textul e scris de echipa Duhovnic pe baza calendarului ortodox și a surselor: Wikipedia (ro) (CC BY-SA).
