Sfântul Cuvios Dionisie Vatopedinul de la Colciu
Cuviosul Dionisie a fost un mare părinte duhovnicesc român de la Muntele Athos, viețuitor la Colciu. Este cinstit pentru viața sa monahală, pentru povățuirea plină de dragoste și pentru osteneala sa îndelungată în Sfântul Munte.
„Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”Matei 5, 8
Viața
Sfântul Dionisie s-a născut în 1909, la Vorniceni, în județul Botoșani, într-o familie de țărani cu opt copii. La botez a primit numele Dumitru. De tânăr a dorit viața monahală și, în 1923, l-a urmat pe fratele său mai mare la Schitul Măgura, apoi și-a continuat formarea și a mers în Sfântul Munte Athos în 1926.
În Athos, după încercarea de a se așeza la Schitul Prodromu, a lucrat o vreme la Mănăstirea Iviron, alături de fratele său și de schimonahul Sebastian. A fost tuns în monahism în 1927, apoi hirotonit ierodiacon în 1931. După moartea starețului Sebastian, a mers în 1933 la Chilia Sfântul Tihon din Zadonsk, din Kapsala, unde stareț era Ghedeon Chelaru.
Citește toată viața ▾
În 1937 a fost hirotonit ieromonah, iar în același an a preluat cu obștea sa Chilia de la Colciu, cu hramul Sfântul Gheorghe. A devenit duhovnic în 1945, iar după moartea starețului Ghedeon, în 1979, a urmat la stăreție, sporind obștea cu noi viețuitori.
A fost cunoscut ca unul dintre marii duhovnici ai Sfântului Munte. În cuvântul său punea în centru dragostea, spunând că fără dragoste nu este nici un folos în faptele bune, iar cu dragoste omul se apropie de Dumnezeu. A trecut la cele veșnice la 11 mai 2004, în Sfântul Munte Athos.
Pomeniți în aceeași zi
Textul e scris de echipa Duhovnic pe baza calendarului ortodox și a surselor: Wikipedia (ro) (CC BY-SA).
