Sfântul Voievod Ștefan cel Mare
Domn al Moldovei timp de 47 de ani, Ștefan cel Mare a apărat țara în multe războaie și a fost un mare ctitor de biserici și mănăstiri. Pentru credința și faptele sale a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română.
„Voi sunteți lumina lumii.”Matei 5, 14
Viața
Ștefan cel Mare a fost domnul Moldovei între 1457 și 1504, având cea mai lungă domnie din epoca medievală a Țărilor Române. A condus țara cu mari calități de om de stat, diplomat și conducător militar, într-o vreme plină de crize și de presiuni din partea statelor vecine.
Pe plan intern, a sprijinit o nouă clasă conducătoare, alcătuită mai ales din oameni ai micii boierimi, ridicați pentru merite militare și pentru loialitate. A susținut și răzeșimea prin împroprietăriri, ceea ce a întărit liniștea țării și a făcut posibilă o oaste numeroasă.
Citește toată viața ▾
Pe plan militar, a urmărit întărirea granițelor prin cetăți și a dus multe războaie și bătălii, dintre care unele au rămas celebre: Baia, Lipnic, Codrii Cosminului și Vaslui. După 1476, a acceptat suzeranitatea otomană, păstrând însă instituțiile și autonomia internă a Moldovei.
Ștefan cel Mare a fost și un mare sprijinitor al culturii și al Bisericii, ctitorind multe mănăstiri și biserici în Moldova, Țara Românească, Transilvania și la Muntele Athos. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română la 20 iunie 1992, cu numele de Ștefan cel Mare și Sfânt.
Mormântul său se află la Mănăstirea Putna.
Biserici care îl cinstesc
Pomeniți în aceeași zi
Textul e scris de echipa Duhovnic pe baza calendarului ortodox și a surselor: Wikipedia (ro) (CC BY-SA).
