Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț
A fost un mare călugăr și îndrumător duhovnicesc, cunoscut pentru redescoperirea și răspândirea scrierilor patristice, mai ales a Filocaliei. A viețuit la Athos, la Dragomirna, la Secu și la Mănăstirea Neamț, unde a strâns în jurul său mulți ucenici.
„Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”Matei 5, 8
Viața
Paisie Velicicovschi s-a născut la Poltava și a urmat studii teologice la Kiev. Din tinerețe a căutat un povățuitor duhovnicesc și a trecut prin mai multe schituri și mănăstiri, iar în 1743 a cunoscut în Țările Române viața isihastă și pe starețul Vasile de la Poiana Mărului, care i-a întărit chemarea spre rugăciunea inimii.
În 1746 a ajuns la Muntele Athos, la Mănăstirea Pantocrator. Acolo a dus o viață aspră, de singurătate și rugăciune, iar apoi a adunat în jurul său ucenici români și slavi, organizând o obște după rânduiala athonită. A fost călugărit cu numele Paisie și hirotonit ieromonah, iar prin lucrarea sa de copiere și traducere a scrierilor Sfinților Părinți a devenit un mare sprijinitor al vieții duhovnicești.
Citește toată viața ▾
În 1763 s-a întors cu ucenicii săi în Moldova și a fost primit la Mănăstirea Dragomirna, unde obștea a crescut mult. După ocuparea Bucovinei de către austrieci, s-a mutat mai întâi la Secu, apoi, în 1779, la Mănăstirea Neamț, unde a rânduit obștea după tradiția athonită, cu accent pe ascultare, smerenie și rugăciune.
Aici a continuat traducerea și copierea cărților patristice, încheind traducerea slavonă a Filocaliei, tipărită în Rusia în 1793. Sub povățuirea lui, Mănăstirea Neamț a devenit un important centru monahal și de pelerinaj, iar în jurul său s-au strâns numeroși frați. A trecut la Domnul la Mănăstirea Neamț, în noiembrie 1794.
Textul e scris de echipa Duhovnic pe baza calendarului ortodox și a surselor: Wikipedia (ro) (CC BY-SA).
