Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul
Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul a fost un monah român care a viețuit mai întâi la Mănăstirea Neamț, apoi în Țara Sfântă, la Sfântul Sava și la Hozeva. Este cinstit pentru viața sa aspră, pentru nevoință și pentru sfârșitul său în pustia Hozevei.
„Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”Matei 5, 8
Viața
S-a născut la Horodiștea și a rămas de mic orfan, fiind crescut de o bunică. A urmat școala în satul natal, apoi la Lipcani și la Cernăuți. A intrat în monahism la Mănăstirea Neamț, primind numele de Ioan.
În noiembrie 1936 a plecat în Țara Sfântă, împreună cu alți doi călugări. După doi ani petrecuți în pustiu, a ajuns la Mănăstirea Sfântul Sava, unde a slujit opt ani. În 1947 a fost hirotonit preot în Biserica Sfântului Mormânt și a fost numit egumen la Schitul românesc cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul, din Valea Iordanului.
Citește toată viața ▾
În noiembrie 1952 a intrat în obștea Mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul, împreună cu ucenicul său Ioanichie. Apoi s-a retras într-o peșteră numită Chilia Sfânta Ana, unde și-a petrecut ultimii ani în nevoință foarte aspră, hrănindu-se cu posmagi sau pâine cu apă. A trecut la Domnul la 5 august 1960 și a fost îngropat în peștera în care trăise.
în peștera care l-a găzduit în ultimii ani de viață, la Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul
Biserici care îl cinstesc
Pomeniți în aceeași zi
Textul e scris de echipa Duhovnic pe baza calendarului ortodox și a surselor: Wikipedia (ro) (CC BY-SA).
