Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare
A fost un mare stareț al pustiei din Palestina, născut la Melitene și crescut în evlavie, apoi format de episcopul Otreie. Este cinstit pentru viața sa de nevoință, pentru întemeierea mai multor așezări monahale și pentru darul de a călăuzi pe mulți la credință.
„Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”Matei 5, 8
Viața
Sfântul Eftimie s-a născut la Melitene, în Armenia Mică, într-o familie evlavioasă și de neam nobil. Părinții săi, Pavel și Dionisia, s-au rugat pentru un fiu la biserica Sfântului Polieuct din Melitene, iar la naștere i-au pus numele Eftimie, adică „voie bună”. A fost crescut și întărit în viața bisericească de episcopul Otreie al Melitenei, care l-a și hirotonit și l-a pus în fruntea mănăstirilor din eparhie.
În jurul vârstei de treizeci de ani, a plecat pe ascuns în pelerinaj la Ierusalim și a locuit o vreme într-o peșteră de lângă lavra Faran. Mai târziu, împreună cu Teoctist, a intrat mai adânc în pustie; din peștera lor s-a născut o obște de monahi, iar așezarea a devenit mănăstire. Lui Eftimie îi este atribuită și întemeierea altor mănăstiri în pustiul Iudeii, între care lavra sa, ridicată pe drumul de la Ierusalim la Ierihon, unde s-a așezat pentru restul vieții.
Citește toată viața ▾
Cuviosul a rămas, în viața sa, om al liniștii și al rugăciunii, dar și părinte pentru mulți ucenici. Printr-o vindecare săvârșită pentru Terevon, fiul căpeteniei sarazine Aspevetus, a fost pricinuită venirea acestuia la credința creștină, împreună cu tribul său. Tot prin lucrarea sa, împărăteasa Eudoxia a fost întoarsă la ortodoxie.
Sfântul Eftimie a cunoscut, prin dar ceresc, ziua adormirii sale și ce avea să se întâmple locului unde se afla. A adormit întru Domnul la 20 ianuarie 473, iar Biserica îl pomenește în această zi.
Textul e scris de echipa Duhovnic pe baza calendarului ortodox și a surselor: Wikipedia (ro), Wikipedia (en) (CC BY-SA).
