Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare
Unul dintre Părinții pustiei, Sfântul Cuvios Onufrie a trăit ca sihastru în pustiul Egiptului, în nevoință, rugăciune și asprime de viață. Biserica îl cinstește pentru viața sa de lepădare de lume și pentru statornicia în nevoință până la sfârșit.
„Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”Matei 5, 8
Viața
Sfântul Onufrie a viețuit ca sihastru în pustiul Egiptului, în singurătate și asprime, departe de oameni, în rugăciune neîncetată și postire. Tradiția vieții sale îl arată retras din lume pentru dragostea lui Dumnezeu, petrecând mulți ani în pustie și îndurând foamea, setea și lipsurile vieții de om singuratic.
Potrivit Patericului său, un monah numit Pafnutie l-a întâlnit în pustie după o lungă călătorie. Onufrie i s-a descoperit ca fost monah din Tebaida, iar apoi i-a vorbit despre nevoința lui îndelungată în pustie și despre mângâierea pe care o primea de la Dumnezeu în singurătate.
Citește toată viața ▾
În ceasul din urmă, Sfântul Onufrie l-a binecuvântat pe Pafnutie și s-a săvârșit. Tradiția spune că trupul i-a fost îngropat acolo, în pustie, iar amintirea lui a rămas vie în Biserică, ca pildă de viețuire îngerească și de răbdare întru Dumnezeu.
Tradiția veche spune că i s-a păstrat capul în Constantinopol, în biserica Sfântului Acindin.
Pomeniți în aceeași zi
Textul e scris de echipa Duhovnic pe baza calendarului ortodox și a surselor: Wikipedia (en) (CC BY-SA).
