Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare
A fost un mare sihastru bizantin, cunoscut pentru nevoința sa aspră, pentru apărarea cinstirii icoanelor și pentru darul proorociei. Biserica îl pomenește ca pe un părinte al rugăciunii și al liniștii, care a strălucit prin post, psalmi și viață îngerească.
„Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”Matei 5, 8
Viața
Sfântul Ioanichie s-a născut în Bitinia, într-o familie săracă de păstori, și din tinerețe a arătat înclinare spre rugăciune și singurătate. A slujit o vreme în oastea bizantină, unde s-a făcut cunoscut prin curaj și prin purtarea sa bună.
După mulți ani de osteneală, a intrat în viața monahală și s-a retras la mănăstire, unde a învățat pe de rost Psaltirea. Apoi s-a nevoit ca pustnic pe Muntele Uludağ, petrecându-și viața în rugăciune, post și meditație asupra vieții lui Hristos.
Citește toată viața ▾
Tradiția îi atribuie și fapte minunate: vindecări, eliberarea unor captivi, izbăvirea unei călugărițe de la căderea în păcat și alte semne ale harului lui Dumnezeu lucrător în el. A fost un apărător al cinstirii icoanelor și a vestit, în vremea prigoanei iconoclaste, întoarcerea acestei cinstiri în Biserică.
A adormit în pace, în singurătate, la 4 noiembrie 846, la vârstă înaintată. Pomenirea lui rămâne legată de liniștea pustiei, de puterea rugăciunii și de mărturisirea credinței ortodoxe.
Pomeniți în aceeași zi
Textul e scris de echipa Duhovnic pe baza calendarului ortodox și a surselor: Wikipedia (ro), Wikipedia (en) (CC BY-SA).
