Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul
Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul a fost un monah din Iconium, care a pătimit în prigoana împotriva creștinilor și apoi s-a retras în Țara Sfântă, unde a întemeiat mai multe așezări monahale. Este cinstit ca întemeietor al viețuirii de tip lavră în deșertul Iudeii.
„Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”Matei 5, 8
Viața
Sfântul Hariton s-a născut în Iconium, în Asia Mică, și a trăit în veacul al III-lea. În vremea împăratului Aurelian a fost chinuit în prigoana împotriva creștinilor, iar după eliberare a mers la Ierusalim, în pelerinaj, dorind viață de nevoință și liniște.
Pe drum a fost răpit de tâlhari și dus într-o peșteră din valea Faran. După moartea neașteptată a tâlharilor, potrivit tradiției, el a rămas acolo ca pustnic, a ridicat o biserică și a întemeiat o mănăstire, socotită prima lavră de acest fel.
Citește toată viața ▾
Mai târziu s-a mutat lângă Ierihon, pe Muntele Ispitirii, unde a întemeiat lavra de la Douka. În jurul anului 345 a ridicat o a treia mănăstire în valea Tekoa, numită Souka, apoi Lavra cea Veche; acolo a și rămas până la sfârșit, într-o peșteră de pe stâncă.
Viața lui a rămas pildă pentru rânduiala monahală din deșertul Iudeii: tăcere, hrană puțină și după apus, lucru manual, rugăciune la ceasuri rânduite, veghere de noapte și păzirea gândurilor. Potrivit tradiției, i se atribuie și alcătuirea rânduielii tunderii în monahism.
După cucerirea musulmană, moaștele sale au fost mutate de la lavra Faran la Lavra cea Veche, cunoscută astăzi drept Mănăstirea Sfântului Hariton.
Textul e scris de echipa Duhovnic pe baza calendarului ortodox și a surselor: Wikipedia (en) (CC BY-SA).
