Sfântul Cuvios David din Tesalonic
A fost un mare nevoitor al Tesalonicului, cunoscut pentru asceza sa aspră și pentru viețuirea în tăcere. Este cinstit pentru răbdarea, smerenia și darul vindecărilor pe care oamenii le-au primit prin rugăciunile lui.
„Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”Matei 5, 8
Viața
Sfântul David s-a nevoit la Tesalonic, unde a intrat din tinerețe în viața monahală. A fost viețuitor al mănăstirii Sfinților Teodor și Mercurie și a dus mai întâi o viață de ascultare și liniștire în obște.
Din dorința de a urma mai deplin exemplul nevoitorilor din Scriptură, s-a urcat într-un migdal și a rămas acolo trei ani, ducând o nevoință aspră, asemenea stâlpnicului, în bătaia frigului și a arșiței. După această încercare, un înger i s-a arătat și l-a îndemnat să coboare și să-și continue viața în tăcere, într-o chilie.
Citește toată viața ▾
Apoi a trăit retras, iar oamenii îl socoteau om al lui Dumnezeu. Mulți veneau la el pentru rugăciune, iar izvoarele pomenesc vindecări de boli și izbăviri de duhuri necurate. Într-o astfel de împrejurare, prin rugăciunea și semnul Crucii, un tânăr a fost eliberat de demon.
Mai târziu, după mutarea din viață a arhiereului Dorotei, Sfântul David a fost chemat la Constantinopol împreună cu alți clerici, pentru o chestiune legată de reorganizarea Iliricului. După aceasta, și-a continuat nevoința în liniște, până la sfârșitul vieții sale pământești.
Pomeniți în aceeași zi
Textul e scris de echipa Duhovnic pe baza calendarului ortodox și a surselor: Wikipedia (en) (CC BY-SA).
