Sfântul Cuvios Calinic de la Cernica
A fost călugăr, stareț al Mănăstirii Cernica și apoi episcop al Râmnicului, cunoscut pentru viața sa aspră, pentru rânduiala dusă în mănăstiri și pentru ctitoriile și lucrările sale de zidire. Biserica îl cinstește și pentru darul facerii de minuni și pentru râvna sa pentru nevoile credinței.
„Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”Matei 5, 8
Viața
Sfântul Calinic s-a născut la București, în mahalaua Sfântului Visarion, și a primit la botez numele Constantin. A urmat o școală românească de pe lângă biserică, unde a învățat și limba greacă, iar în 1807 a intrat frate la Mănăstirea Cernica.
A fost tuns călugăr în 1808, sub numele de Calinic, și apoi hirotonit ierodiacon. În 1813 a fost hirotonit preot și a devenit duhovnicul și marele ecleziarh al mănăstirii, iar din 1818 a fost ales stareț, îngrijindu-se de rânduiala obștii, de bibliotecă și de formarea duhovnicească a viețuitorilor.
Citește toată viața ▾
În anii stăreției sale a fost un neobosit organizator, constructor și restaurator de biserici. A ridicat și a refăcut mai multe așezăminte, între care biserica Sfântului Gheorghe de la Cernica, mănăstirea Pasărea și schitul Frăsinei, iar pentru biserici a tipărit și cărți de cult și de folos duhovnicesc.
A fost ales episcop al Râmnicului în 1850 și s-a îngrijit de catedrala eparhiei, de redeschiderea seminarului și de întărirea vieții bisericești. A susținut și tipărirea de cărți bisericești prin tipografia pe care a întemeiat-o cu mijloace proprii, iar în timpul vieții a fost cunoscut și ca făcător de minuni, prin tămăduiri și izgoniri de duhuri rele.
S-a retras la Mănăstirea Cernica în 1867 și a adormit în Domnul la 11 aprilie 1868. A fost înmormântat în tinda bisericii Sfântul Gheorghe, ctitoria sa.
Biserici care îl cinstesc
Pomeniți în aceeași zi
Textul e scris de echipa Duhovnic pe baza calendarului ortodox și a surselor: Wikipedia (ro) (CC BY-SA).
