Sfântul Cuvios Benedict din Nursia
Sfântul Benedict din Nursia a fost marele întemeietor al vieții monahale în Apus și autorul unei reguli care a dat formă multor mănăstiri creștine. Este cinstit pentru viața sa de nevoință, pentru rânduiala monahală pe care a așezat-o și pentru influența sa asupra monahismului creștin.
„Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”Matei 5, 8
Viața
Sfântul Benedict s-a născut la Nursia, în Italia, în jurul anului 480, și a fost trimis la studii la Roma. Văzând lipsa de moralitate a lumii de acolo, s-a retras din viața cetății și a ales viața pustnicească, retrăgându-se într-o peșteră de la Subiaco, unde a trăit în asceză aspră, hrănit prin grija monahului Romanus.
După mai bine de trei ani de singurătate, numele lui a început să fie cunoscut, iar în jurul lui s-au strâns ucenici. A întemeiat mai multe mănăstiri, iar apoi a așezat o rânduială de viață monahală marcată de rugăciune, muncă, ascultare, cumpătare și viață frățească, în care starețul era socotit ca un părinte.
Citește toată viața ▾
În anul 529 s-a stabilit la Monte Cassino, unde a întemeiat o mănăstire pe locul unui vechi templu închinat lui Apollo și a desăvârșit regula sa monahală. Tradiția îl pomenește și prin faptele minunate cuprinse în Dialogurile Sfântului Grigorie cel Mare.
A trecut la Domnul la Monte Cassino, în 21 martie 543. În Bisericile de rit bizantin este pomenit la 14 martie, iar în tradiția larg cunoscută este cinstit ca ocrotitor al școlarilor, al învățătorilor, al minerilor, al fierarilor și al celor aflați în ceasul morții.
școlari, învățători, mineri, fierari și muribunzi
Textul e scris de echipa Duhovnic pe baza calendarului ortodox și a surselor: Wikipedia (ro), Wikipedia (en) (CC BY-SA).
