Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea
Schimonahia Elisabeta a viețuit la Mănăstirea Pasărea, unde a intrat în monahism, apoi a trecut prin nevoințe aspre și a sfârșit în 2014, după o boală grea. A fost canonizată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 2025.
„Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”Matei 5, 8
Viața
Rodica Lazăr s-a născut la 16 iulie 1970, în satul Benia, într-o familie numeroasă, și a crescut în satul natal. După cele zece clase, a pornit în pelerinaj la mai multe mănăstiri din România împreună cu două verișoare; ajunsă la Mănăstirea Pasărea, a ales viața monahală și și-a anunțat familia prin scrisoare.
La 12 decembrie 1990 a fost tunsă rasoforă cu numele Elisabeta, de către duhovnicul mănăstirii, arhimandritul Macarie Ioniță. În mănăstire a lucrat la atelierul de cizelură al Patriarhiei Române, iar în 1996 a fost transferată la Așezământul Românesc de la Ierusalim, unde a slujit ca paraclisieră și cântăreață la strană.
Citește toată viața ▾
În vremea vieții de la Ierusalim s-a îmbolnăvit grav și a trecut printr-o experiență duhovnicească asemănătoare morții clinice, în care a văzut raiul și iadul. Cu mijlocirea Sfântului Ioan Iacob Hozevitul a început o perioadă de nevoințe pustnicești, apoi s-a întors în România și s-a retras în Munții Neamțului și Munții Giumalău.
La 19 aprilie 2006 a fost tunsă în Schima Mare, cu același nume, Elisabeta. Bolnavă de cancer, s-a întors la Mănăstirea Pasărea, unde a trecut la Domnul la 5 iunie 2014. A fost canonizată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 1 iulie 2025, cu prăznuirea în ziua de 5 iunie; în 16 ianuarie 2026 a fost deshumată, iar sfintele moaște urmează să fie puse la închinare în biserica Mănăstirii Pasărea.
sfintele moaște urmează să fie puse la închinare în biserica Mănăstirii Pasărea
Pomeniți în aceeași zi
Textul e scris de echipa Duhovnic pe baza calendarului ortodox și a surselor: Wikipedia (ro) (CC BY-SA).
