Cuviosul Ilarion cel Mare
A fost un mare sihastru al veacului al IV-lea, ucenic al Sfântului Antonie cel Mare și întemeietor al vieții monahale în Palestina. Este cinstit pentru nevoința sa aspră, pentru darul rugăciunii și pentru ajutorul dat celor aflați în nevoi.
„Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”Matei 5, 8
Viața
Cuviosul Ilarion s-a născut în jurul anului 291, din părinți păgâni, în ținutul Gazei. A mers în Alexandria pentru învățătură, unde a arătat multă pricepere, iar apoi a auzit de viața Sfântului Antonie cel Mare și a dorit să-i urmeze chipul de nevoință.
După un timp petrecut lângă Antonie, s-a retras în pustia Palestinei și a viețuit singur, într-o colibă, vreme de mulți ani. A lucrat cu mâinile sale, împletind coșuri, și a dus o viață de post, rugăciune și luptă duhovnicească, biruind ispitele prin asprimea nevoinței.
Citește toată viața ▾
După ani de singurătate, oamenii au început să vină la el pentru vindecare și pentru folos sufletesc. Din acea vreme, a fost căutat de mulți, iar prin rugăciunile sale au fost săvârșite vindecări și izbăviri de duhuri rele.
Spre sfârșitul vieții, a fost silit să plece din Gaza din pricina tulburărilor stârnite de împăratul Iulian. A ajuns în mai multe locuri, iar la sfârșit s-a sălășluit în Cipru, unde a și trecut la Domnul.
Pomeniți în aceeași zi
Textul e scris de echipa Duhovnic pe baza calendarului ortodox și a surselor: Wikipedia (ro), Wikipedia (en) (CC BY-SA).
