Binecredinciosul împărat Iustinian cel Mare
Împărat al Bizanțului între 527 și 565, Iustinian a rămas în istorie prin codificarea dreptului roman, prin marile sale lucrări de zidire și prin susținerea Bisericii. În tradiția ortodoxă este pomenit ca împărat binecredincios, legat și de refacerea Așezământului bisericesc.
„Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi.”Psalmul 67, 36
Viața
Iustinian s-a născut în jurul anului 482, într-o familie de țărani traco-romani sau iliro-romani din Iliria, și a primit o educație aleasă la Constantinopol, sub ocrotirea unchiului său, împăratul Iustin I. A urcat treptat în dregătorii și a fost încoronat împărat la 1 aprilie 527, după care a condus singur imperiul după moartea lui Iustin.
În vremea lui s-a încercat refacerea unității imperiului roman, prin campaniile purtate în Africa de Nord, Italia și în alte teritorii din Apus. Aceste biruințe au fost însoțite însă de mari tulburări și de greutăți politice și militare, dintre care răscoala Nika a fost cea mai grea încercare a domniei sale.
Citește toată viața ▾
Unul dintre cele mai durabile lucruri lăsate de Iustinian a fost codificarea dreptului roman, începută în 529, care a dat formă unei mari lucrări de sistematizare juridică. În același timp, a avut un rol important și în viața Bisericii: a sprijinit sinoade, a întocmit tratate religioase și a întemeiat episcopia Iustiniana Prima.
Tot lui i se leagă refacerea bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol, în forma ei cunoscută astăzi, una dintre marile zidiri ale lumii bizantine. A trecut la Domnul la 14 noiembrie 565, în Constantinopol.
Pomeniți în aceeași zi
Textul e scris de echipa Duhovnic pe baza calendarului ortodox și a surselor: Wikipedia (ro), Wikipedia (en) (CC BY-SA).
