Țara Făgărașului: Sâmbăta de Sus și schiturile de sub munte

Mănăstirea are biserica de zid ridicată între 1696 și 1707 prin grija lui Constantin Brâncoveanu. În interior se păstrează picturi murale executate în 1766, iar la refacerea de după distrugerea din 1785 s-a ajuns până la sfințirea din 1946. Locul poartă dublul hram al vechii biserici de lemn: Adormirea Maicii Domnului și Izvorul Tămăduirii.

Așezământul de la Sâmbăta de Sus a început cu o biserică de lemn din 1657, ridicată din inițiativa vornicului Preda Brâncoveanu. Mai târziu, Constantin Brâncoveanu a rânduit zidirea bisericii de piatră, iar pictura interioară a fost făcută în 1766. Mănăstirea a fost dărâmată cu tunul în 1785, iar restaurarea ei a început abia în 1926, în vremea mitropolitului Nicolae Bălan.

Se vizitează biserica și incinta monahală, cu ținută cuviincioasă și liniște în jurul spațiilor de cult. Pentru popasul de început al zilei, este potrivit să lăsați timp și pentru curte și pentru închinare.

Mănăstirea de la Dejani este o biserică ortodoxă din satul Dejani, în județul Brașov. În secolul al XVIII-lea, locul era una dintre micile mănăstiri din Țara Făgărașului, așezate la marginea satelor, în zone împădurite sau pe pășuni. Biserica era modestă, din lemn pe temelie de piatră, iar accesul se făcea pe o cărare montană.

Existența mănăstirii este atestată în câteva însemnări pe cărți de cult de la începutul secolului al XVIII-lea, unde apar nume de preoți deveniți monahi. Locul avea atunci o obște mică, de câțiva călugări, și ținea de acea lume a sihăstriilor locale care purtau, de regulă, numele satelor apropiate. Dejani păstrează această memorie a unei vieți monahale retrase, legate strâns de pădure și de cărarea de munte.

Oprirea este potrivită pentru biserică și pentru o scurtă trecere prin curtea mănăstirii. Ținuta simplă și mersul fără grabă se potrivesc unui loc de obște mică și retrasă.

Mănăstirea Berivoii Mari este așezată pe malul râului Berivoi, într-o poiană înconjurată de codrii foioaselor și rășinoaselor. Locul continuă o veche mănăstire datată în 1761, distrusă apoi în aceleași vremuri ale prigoanei împotriva așezămintelor ortodoxe din Țara Făgărașului. Mănăstirea actuală a fost reînființată pe același amplasament.

Istoria locului este legată de distrugerea vechilor mănăstiri din Țara Făgărașului și de refacerea lor mai târzie. La Berivoi, mănăstirea poartă numele Sfântului Apostol Andrei și se află în spațiul vechii așezări monahale de la 1761. Reînființarea ei a fost legată de inițiativa părintelui Aurel Răduleț, fiu al satului Berivoi.

Se poate sta pentru biserică, pentru curte și pentru privirea împrejurimilor din poiană. Drumul până aici este scurt, dar este bine să păstrați timp și pentru întoarcerea liniștită spre locul de cazare.

Biserica Sfântul Nicolae din Făgăraș este cea mai veche biserică din oraș și un monument istoric de clasă A. Cronica lui Radu Greceanu amintește zidirea ei în 1698, „în cinstea Sfântului Nicolae”, la cererea credincioșilor care nu aveau lăcaș în oraș. Biserica este cunoscută și sub numele de Sf. Nicolae Brâncoveanu și se află pe strada Tudor Vladimirescu, la numărul 16.

Biserica a fost ridicată după ce vechiul lăcaș al credincioșilor din Făgăraș arsese, iar vreme de patruzeci de ani oamenii merseseră la slujbă în satele din jur. Construcția ei este legată de grija lui Constantin Brâncoveanu și de nevoia unei biserici ortodoxe în oraș. A rămas în istorie ca cel mai vechi lăcaș de cult al Făgărașului și ca un semn al răbdării unei comunități care a așteptat multă vreme să aibă din nou casă de rugăciune.

Vizita se face la biserică și la monumentul istoric din centrul Făgărașului. Ținuta sobră și timpul de închinare sunt potrivite pentru o oprire de început de zi.

Mănăstirea Bucium este reînființată în 1990 pe ruinele vechiului locaș, atestat documentar în 1737. Lăcașul vechi a ars în 1761, iar mănăstirea actuală continuă memoria acelui loc. În 1995 a avut loc sfințirea noii biserici.

Buciumul se leagă de istoria aşezămintelor distruse în Țara Făgărașului în timpul represiunilor din veacul al XVIII-lea. După multă vreme, locul a fost luat din nou în grijă și refăcut ca mănăstire în epoca recentă. Așezarea actuală stă pe urmele unui locaș mai vechi, menționat documentar și apoi ars, iar acest fapt îi dă o memorie dublă: de rană și de refacere.

Se vizitează biserica nouă și locul vechi al mănăstirii, fără grabă, cu răbdare pentru o oprire de închinare. Traseul până aici este scurt, dar cere timp și pentru curte.

Schitul Șinca Veche este o biserică ortodoxă din satul Șinca Veche, comuna Șinca, județul Brașov. Ansamblul este cunoscut și ca mănăstire rupestră și este înscris în lista monumentelor istorice ca ruine, cu datare în secolul al XVIII-lea. Mai sus de bisericile săpate în piatră se află Schitul Sfântul Nectarie.

La Șinca Veche se păstrează o biserică rupestră, săpată în piatră, cunoscută și sub numele de mănăstire rupestră. Monumentul este trecut în lista monumentelor istorice ca „Mănăstire rupestră (ruine)”, la satul Șinca Veche, pe Dealul Pleșu, cu datare în secolul al XVIII-lea.

În apropierea bisericilor rupestre se află Schitul Sfântul Nectarie, înființat în 2006, cu hramul Nașterea Maicii Domnului. Locul este numit de oameni și pentru că adăpostește moaște ale Sfântului Nectarie.

Vizita se face la monumentul rupestru și în jurul lui, cu atenție la spațiul de piatră și la accesul local. Este bine să ajungeți cu timp pentru o oprire mai liniștită la finalul zilei.