Maramureș: bisericile de lemn

Mănăstirea Săpânța-Peri este un așezământ monahal din Maramureșul istoric, în nordul satului Săpânța, județul Maramureș. Ea continuă tradiția vechii mănăstiri ortodoxe din Peri, ale cărei ruine se află acum în zona Hrușovo din Ucraina.

Locul de astăzi continuă tradiția mănăstirii de la Peri. În anul 1391, nepoții lui Dragoș Vodă au dăruit mănăstirii terenuri și bunuri, iar acolo a fost ridicată o biserică de piatră.

Acea biserică a folosit mai bine de 300 de ani ca sediu al Episcopiei Române a Maramureșului. Mănăstirea purta atunci hramul Sfântul Arhanghel Mihail, iar la Peri au fost traduse și copiate pentru prima dată în limba română „Psaltirea”, „Evanghelia”, „Legenda duminicii”, „Codicele Voronețean” și „Faptele apostolilor”.

Se vizitează cu îmbrăcăminte sobră, potrivită unui așezământ monahal. Alocați timp pentru biserică, curte și închinare, fără grabă.

Biserica de lemn cu hramul Sfânta Paraschiva din Desești a fost inclusă în decembrie 1999 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Lăcașul datează din 1770 și se află în Desești, județul Maramureș. Între 1996 și 1998 au avut loc lucrări de restaurare la arhitectură și la pictura murală.

Biserica din Desești este un monument caracteristic Maramureșului secolului al XVIII-lea. În ea s-au făcut restaurări care au urmărit deopotrivă structura de lemn și pictura murală, păstrând lăcașul în forma lui de astăzi.

Aici se vede un edificiu de lemn trecut prin timp, dar păstrat cu grijă. Hramul Sfintei Paraschiva și includerea în patrimoniul mondial îi dau locului o prezență limpede, așezată în istoria satului.

Veniți cu răbdare pentru interior și pictură; la astfel de biserici de lemn timpul de privire contează la fel de mult ca închinarea. Ținuta modestă și liniștea sunt de folos.

Biserica de lemn din Budești-Josani este datată din 1643 și are hramul Sfântului Nicolae. Are plan dreptunghiular, cu absidă poligonală decroșată, iar picturile murale populare sunt din 1762. A fost inclusă pe lista patrimoniului mondial UNESCO în decembrie 1999.

Budești-Josani este o biserică de lemn maramureșeană în cheotori, datată din 1643. Lăcașul are plan dreptunghiular și absidă poligonală decroșată, iar picturile murale populare din interior sunt datate din 1762.

Biserica poartă hramul Sfântului Nicolae încă din anul 1643. În decembrie 1999 a fost inclusă pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Alocați timp pentru exterior, interior și cimitirul vechi din jur, dacă este accesibil. Într-un astfel de loc, vizita e mai degrabă contemplativă decât grăbită.

Actuala Mănăstire Bârsana este un așezământ monahal ortodox de maici din comuna Bârsana, județul Maramureș, ridicat în 1993. Poartă hramul „Soborul Sfinților 12 Apostoli” și se află la ieșirea din satul Bârsana, spre podul Slătioarei, unde valea Izei se strâmtează spre Strâmtura.

Primele atestări despre o mănăstire în zona Bârsanei apar în jurul anului 1390. Un document din 21 iulie 1390 pomenește un drum care se bifurca, cu un braț spre satul Bârsana și celălalt spre o mănăstire; alte acte din 1405 și din anii 1408–1480 fac și ele referire la această mănăstire.

Mănăstirea de astăzi păstrează acest fir al prezenței monahale prin locul ei și prin numele ei. În același spațiu al văii Izei se întâlnesc așezământul ridicat în 1993 și memoria mănăstirii vechi din Bârsana.

Se vizitează cu ținută sobră, potrivită unui ansamblu monahal de maici. Este bine să rezervați timp pentru curte, biserică și închinare.

Biserica de lemn veche din Bârsana se află în localitatea Bârsana, pe dealul Jbâr, în județul Maramureș. Este o veche biserică greco-catolică, datată din 1711, cu hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică (Templu). Nu trebuie confundată cu biserica de lemn din actualul complex monahal „Mănăstirea Bârsana”, ridicată în 1993.

Biserica păstrează amintirea vechii mănăstiri a Bârsanei și a locului de cult care a existat înaintea ansamblului de astăzi. Este un monument istoric și se află pe locul vechii mănăstiri, departe de biserica nouă din complexul monahal actual.

Ridicată în 1711, ea rămâne legată de hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică (Templu). Pentru pelerin, este una dintre bisericile vechi de lemn ale Maramureșului, așezată pe dealul Jbâr.

Accesul la un monument vechi cere atenție la liniște și la protejarea spațiului. Rămâneți cât să vedeți biserica în întregul ei și să vă închinați.

Biserica de lemn din Rozavlea datează din 1717 și poartă hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Este un vechi lăcaș de cult greco-catolic din comuna Rozavlea, județul Maramureș.

Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice, sub codul MM-II-a-A-04621.

În Rozavlea, lăcașul păstrează hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și amintește de o biserică de lemn ridicată în 1717.

Este bine să lăsați timp pentru exterior și pentru interior, dacă accesul permite. Ținuta modestă și liniștea sunt firești într-un monument de lemn încărcat de istorie.

Biserica de lemn Sf. Nicolae din Cuhea, azi Bogdan Vodă, se crede că a fost construită în 1718. Spre deosebire de multe biserici maramureșene aflate pe coline, ea se află în mijlocul satului, în mijlocul cimitirului vechi, iar pereții interiori au fost pictați în 1754.

Această biserică se deosebește prin așezarea ei în mijlocul satului și al cimitirului vechi, nu pe înălțime. De aceea, ea unește mai puternic viața comunității cu memoria celor trecuți la Domnul, într-un spațiu în care satul pare să-și adune istoria în jurul altarului.

Pictura interioară din 1754 și forma ei maramureșeană îi dau un loc aparte între bisericile de lemn ale zonei. Pentru pelerin, oprirea de la Bogdan Vodă este una de reculegere înainte de seară, cu gândul la Sfintele Nicolae și la liniștea cimitirului vechi care o înconjoară.

Luați timp pentru a vedea și împrejurimile, nu doar biserica în sine. Într-un loc atât de legat de sat și de cimitir, pașii trebuie să fie cumpătați și liniștiți.

Biserica de lemn „Nașterea Maicii Domnului” din Ieud Deal a fost construită la începutul secolului al XVII-lea. Este una dintre cele mai vechi biserici de lemn păstrate în Maramureș. În podul ei a fost găsit în 1921 Codicele de la Ieud, numit și Zbornicul de la Ieud. Biserica are și un ansamblu pictural de bună calitate, legat de zugravul Alexandru Ponehalschi.

Biserica din Ieud Deal este un vechi lăcaș greco-catolic și a fost ridicată de familia nobiliară locală Balea. Este a doua biserică de lemn din sat, mai veche decât biserica din șes.

În podul ei a fost descoperit Codicele de la Ieud, un text care a stârnit polemici între istorici. În interior se păstrează pictura murală și cioplitura consolelor, care dau bisericii valoarea ei deosebită.

Alocați timp pentru interior și pentru contextul locului; aici detaliile au multă greutate. O ținută sobră și un mers încet ajută la o vizită așezată.

Biserica de lemn din Botiza a fost construită în 1699 în Vișeul de Jos și transferată în 1899 în Botiza, unde a înlocuit o biserică mai veche. Are hramul Sfintei Paraschiva și figurează pe lista monumentelor istorice, cu cod LMI MM-II-m-A-04528.

Biserica din Botiza își poartă bine povestea mutării: zidită în alt loc, dar primită apoi de comunitatea din Botiza și așezată în continuitatea unei biserici și mai vechi. Traseul ei arată cât de mult a contat, în Maramureș, păstrarea lemnului și a formei, chiar și atunci când locul s-a schimbat.

Fiind un vechi lăcaș greco-catolic și monument istoric, ea adună în jurul ei atât memorie locală, cât și atenția cercetătorilor. Pentru pelerin, Botiza este un popas al răbdării: un lăcaș care a fost mutat, dar nu și desprins de rostul său.

Vizita cere răbdare pentru a înțelege și istoria mutării bisericii, nu doar aspectul ei exterior. Ținuta discretă și liniștea sunt potrivite.

Biserica de lemn din Poienile Izei este una dintre bisericile maramureșene înscrise în patrimoniul mondial UNESCO în decembrie 1999. A fost construită în 1632 de obștea satului. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea a fost supraînălțată. În 1785 a fost pictată proscomidia de Radu Munteanu, iar în 1794 a fost pictat restul bisericii de un zugrav localnic.

Biserica din Poienile Izei a fost ridicată de obștea satului, iar acest lucru îi leagă începuturile de viața comunității. De-a lungul timpului, a fost supraînălțată și pictată în mai multe etape, păstrând urme clare ale folosirii ei în timp.

Astăzi, biserica face parte dintre bisericile de lemn din Maramureș înscrise în patrimoniul mondial UNESCO. În lemnul ei se citesc încă straturi de lucru adăugate în secole diferite.

Rezervați timp pentru a privi biserica în ansamblu și pentru a vă închina în liniște. Fiind o oprire de final, e potrivit să rămâneți puțin mai mult în tăcere.